Definiție pentru CÚRGE în română:

CÚRGE

verb intranzitivcúrge, curse, curs

  • 1

    (Despre ape) A se mişca necontenit în direcţia pantei.

    1. 1.1 A cădea din abundenţă, întruna.

  • 2

    A pluti.

    • ‘Curgeau pe râu scânduri rupte’

  • 3

    (Despre sânge) A circula.

  • 4

    Despre lacrimi, sudoare; p. ext. despre sânge A se scurge, a picura.

    1. 4.1Despre lacrimi, sudoare; p. ext. despre sânge A supura.

    2. 4.2Despre lacrimi, sudoare; p. ext. despre sânge A se prelinge.

      • ‘A curs lumânarea’

    3. 4.3Despre lacrimi, sudoare; p. ext. despre sânge A lăsa să se scurgă lichidul dinăuntru.

      • ‘Curge butoiul’

  • 5

    A se desprinde din ceva, căzând succesiv, bucată după bucată.

  • 6

    A cădea, a atârna.

    • ‘Părul lung curgea în viţe până pe spate’

  • 7

    (Despre grupuri de fiinţe sau de vehicule) A se succeda necontenit, a veni mereu; a năpădi.

  • 8

    figurat (Despre vorbe, discursuri, stil etc.) A se înşira cu uşurinţă.

  • 9

    figurat (Despre timp, viaţă, zile etc.) A trece, a se desfăşura.

  • 10

    figurat (Despre termene, dobânzi) A se socoti, a începe de la….

  • 11

    figurat învechit; despre apariţia unui fenomen A rezulta, a proveni, a decurge.

Origine

Lat. currere (după merge).

Utilizare

— Var.: (înv. şi reg.) cúre vb. III