Definition of CUVẤNT in Romanian

CUVẤNT

neuter noun

  • 1

    Unitate de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) şi a unui complex sonor; vorbă.

  • 2

    Gând, idee exprimată prin vorbe; spusă.

    1. 2.1 Subiect de vorbă, de povestire, istorisire.

  • 3

    Cuvântare, discurs, conferinţă.

  • 4

    Învăţătură, îndrumare, sfat; p. ext. dispoziţie, ordin.

  • 5

    Promisiune, făgăduială; angajament.

  • 6

    Părere, opinie exprimată; punct de vedere.

    1. 6.1 Libertate, drept de a revendica ceva.

  • 7

    (Mai ales la pl.) Discuţie; ceartă, ciorovăială.

  • 8

    Motiv, raţiune, cauză.

  • 9

    învechit Ştire, veste, informaţie; zvon.

  • 10

    învechit Înţelegere, pact, acord, convenţie.

  • 11

    rare Facultatea de a vorbi; voce, grai.

  • 12

    Computing
    Ansamblu de cifre binare care poate fi tratat ca o unitate de informaţie la un moment dat.

Origin

Lat. conventus „adunare, întrunire”, conventum „înţelegere”.