Definiție pentru DECUBÍT în română:

DECUBÍT

substantiv neutru

  • 1

    Poziţie a corpului când este întins la orizontală.

    1. 1.1 Rană cangrenată care apare uneori la bolnavii siliţi să stea mult timp culcaţi.

Origine

Din fr. décubitus, lat. decubitus.