Definiție pentru DEŞTEPTĂCIÚNE în română:

DEŞTEPTĂCIÚNE

substantiv feminin

  • 1

    Însuşirea de a fi deştept (2); inteligenţă.

    1. 1.1ironic Faptă sau vorbă de om deştept (2)

Origine

Deştept+ suf. -ăciune.