Definiție pentru DEZMẮŢ în română:

DEZMẮŢ

substantiv neutruPlural dezmăţuri

  • 1

    Purtare neruşinată, dezmăţată, imorală; destrăbălare, deşănţare, dezmăţare.

  • 2

    figurat Debandadă, haos (2), anarhie.

Origine

Din dezmăţa (derivat regresiv).