Definiție pentru DIN în română:

DIN

prepoziție

  • 1

    (Cu sens local, Introduce un atribut care arată locul unde se află cineva sau ceva, unde se întâmplă ceva)

    • ‘Oglinda din perete’

  • 2

    (Cu sens local, Introduce un complement care arată punctul de plecare)

    • ‘A ieşit din casă’
    1. 2.1

      • ‘Sărea din piatră în piatră’

  • 3

    (Cu sens local, Introduce un complement sau un atribut care arată originea, provenienţa)

    • ‘Medicament extras din plante’

  • 4

    (Cu sens temporal, Introduce un complement care arată momentul existenţei, timpul când se petrece o acţiune)

    • ‘Îl striga din mers’

  • 5

    (Cu sens temporal, Introduce un complement care indică punctul de plecare în timp)

    • ‘Din tinereţe’

  • 6

    (Cu sens partitiv) Dintre.

    • ‘Într-una din zile’

  • 7

    (Introduce un complement de cauză)

    • ‘A greşit din neglijenţă’

  • 8

    (Introduce un complement de mod)

    • ‘Povesteşte din amintire’

  • 9

    (Introduce un complement instrumental)

    • ‘Bate din palme’

  • 10

    (Construcţia prepoziţională indică materia din care este făcut un lucru)

    • ‘Mămăligă din făină necernută’

  • 11

    (Introduce un complement indirect care arată obiectul unei prefaceri, al unei schimbări)

    • ‘Ei fac din noapte zi’

  • 12

    familiar (introduce un complement de relaţie) În ce priveşte, în privinţa.

    • ‘Din glume îi întrece pe toţi’

Origine

De + în.