Definiție pentru DISJÚNGE în română:

DISJÚNGE

verb tranzitiv

Științe Juridice
  • 1

    Științe Juridice
    A despărţi două litigii care fuseseră unite, spre a le cerceta şi soluţiona în mod separat.

    1. 1.1P. gener. A separa o chestiune de alta (aparţinând aceluiaşi ansamblu)

Origine

Din lat. disjungere.