Definiție pentru DOL în română:

DOL

substantiv neutru

Științe Juridice
  • 1

    Științe Juridice
    Acţiune făcută cu rea-credinţă, cu viclenie, pentru a determina pe cineva să încheie un contract nefavorabil sau să admită o clauză defavorabilă într-un contract.

Origine

Din fr. dol, lat. dolus.