Definiție pentru DOP în română:

DOP

substantiv neutru

  • 1

    Bucată de plută, de cauciuc, de sticlă etc. cu care se astupă deschizătura unei sticle, a unui vas îngust etc.; astupuş.

  • 2

    Bucată de lemn care astupă deschizătura de sus a fluierului, a cavalului etc., lăsând o gaură mică prin care se suflă.

  • 3

    Piesă de metal cu care se închide o conductă.

  • 4

    Cerumen adunat în canalul auditiv extern al urechii, care împiedică auzul.

Origine

Cf. săs. d o p.