Definiție pentru DOR în română:

DOR

substantiv neutru

  • 1

    Dorinţă puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie.

  • 2

    Stare sufletească a celui care tinde, râvneşte, aspiră la ceva; năzuinţă, dorinţă.

  • 3

    Suferinţă pricinuită de dragostea pentru cineva (care se află departe).

  • 4

    Durere fizică.

    • ‘Dor de dinţi’

  • 5

    Poftă, gust (de a mânca sau de a bea ceva).

    • ‘De dorul fragilor (sau căpşunilor) mănânci şi frunzele’

  • 6

    Atracţie erotică.

Origine

Lat. pop. dolus (< dolere „a durea”).