Definițiile principale ale DÚCE în Română

: DÚCE1DÚCE2

DÚCE1

verb

  • 1

    tranzitiv A transporta ceva sau pe cineva într-un anumit loc, a lua ceva sau pe cineva dintr-un loc şi a-l pune într-altul.

  • 2

    tranzitiv A lua pe cineva cu sine spre a-l conduce, a-l îndruma, a-l introduce undeva; a conduce.

    1. 2.1intranzitiv (Despre un drum) A conduce sau a ajunge într-un anumit loc, a da în...

    2. 2.2figurat intranzitiv A avea drept rezultat.

  • 3

    tranzitiv A deplasa pentru a apropia de cineva sau ceva; p. ext. a apropia de cineva sau ceva.

    • ‘Duce lingura la gură’

  • 4

    tranzitiv A transmite veşti, vorbe, răspunsuri, salutări etc..

  • 5

    tranzitiv A-şi petrece viaţa, zilele etc. într-un anumit fel; a trăi.

  • 6

    tranzitiv A îndura, a suporta, a răbda, a suferi.

  • 7

    tranzitiv A purta războaie, lupte, tratative etc..

  • 8

    tranzitiv A depune, a presta o muncă.

  • 9

    tranzitiv A trage, a trasa linii.

  • 10

    reflexiv A merge, a se deplasa, a se mişca, a pleca undeva sau către cineva.

    1. 10.1 A colinda, a cutreiera (fără ţintă)

    2. 10.2 A pluti pe apă sau a zbura în aer.

  • 11

    reflexiv (Despre veşti, zvonuri etc.) A se răspândi, a se împrăştia.

  • 12

    figurat reflexiv A trece; a dispărea.

  • 13

    reflexiv A muri; a se sfârşi.

  • 14

    intranzitiv A rezista la....

Origine

Lat. ducere.

Definițiile principale ale DÚCE în Română

: DÚCE1DÚCE2

DÚCE2

substantiv masculin

  • 1

    Titlu purtat de conducătorul unui ducat; persoană având acest titlu.

  • 2

    Titlu nobiliar superior marchizului şi inferior prinţului; persoană având acest titlu.

    1. 2.1 Mare senior feudal.

  • 3

    Conducător militar la triburile germanice.

Origine

Din fr. duc, lat. dux, -cis.