Definițiile principale ale DÚLCE în Română

: DÚLCE1DÚLCE2

DÚLCE1

substantiv

  • 1

    Ceea ce e plăcut, bun; ceea ce produce plăcere, bucurie.

    1. 1.1 Perioadă de timp cât este îngăduit credincioşilor creştini să mănânce carne.

  • 2

    Mai ales la pl Preparat dulce (A I 1), comestibil; desert.

Origine

Lat. dulcis.

Definițiile principale ale DÚLCE în Română

: DÚLCE1DÚLCE2

DÚLCE2

adjectiv

  • 1

    Care are gustul caracteristic mierii sau zahărului.

    1. 1.1 Care a fost îndulcit (cu miere, cu zahăr etc.)

  • 2

    (Despre lapte) Proaspăt; nefermentat.

    1. 2.1 Care nu a fost sărat sau care a fost puţin sărat.

  • 3

    (Despre fructe) Care este produs de un pom fructifer altoit, având gustul dulce (A I 1).

  • 4

    (Despre apă) De râu, de izvor, de fântână.

  • 5

    figurat Frumos, drăguţ, gingaş.

    • ‘Zâmbet dulce’
    1. 5.1 Aromatic, parfumat.

    2. 5.2 Plăcut la auz. Melodios.

    3. 5.3 Puţin intens, blând, potolit.

    4. 5.4 Estompat, pal.

  • 6

    figurat (Despre somn) Liniştit, calm, odihnitor.

  • 7

    figurat (Despre gesturi, acţiuni) Uşor, delicat, gingaş.

  • 8

    figurat (Despre terenuri) Puţin înclinat, cu pantă redusă, uşor de urcat.

  • 9

    figurat (Despre climă şi agenţi fizici) Moderat, temperat.

  • 10

    figurat (Despre fiinţe) Simpatic, plăcut la înfăţişare sau în comportări.

    1. 10.1 Iubit, drag.

  • 11

    figurat (Despre oameni) Blând, omenos, înţelegător.

    1. 11.1 Care procură mulţumire. Agreabil.

    2. 11.2 Care place, desfată, mângâie.

    3. 11.3 De dragoste. P. ext. searbăd, fad.

Origine

Lat. dulcis.

Utilizare

adj., plural dulci