Definiție pentru DUMICÁ în română:

DUMICÁ

verb tranzitivdumíc

familiar
  • 1

    familiar A sfărâma, a rupe, a tăia în bucăţele, a fărâmiţa un aliment; (în special) a mesteca în gură un aliment.

  • 2

    familiar A tăia pe cineva în bucăţi; a ciopârţi; p. ext. a distruge, a nimici.

Origine

Probabil lat. * demicare (<mica „bucăţică, fărâmitură”).