Definiție pentru ECHILÍBRU în română:

ECHILÍBRU

substantiv neutruPlural echilibre

  • 1

    Stare de repaus a unui corp; stare staţionară a unui fenomen.

  • 2

    Proprietate a unui sistem de forţe sau de alte acţiuni care au ca efect rezultant nul şi, în consecinţă, nu modifică starea corpului ori a fenomenului asupra căruia se exercită.

    1. 2.1figurat Stare de linişte, de armonie, de stabilitate lăuntrică.

  • 3

    Stare a unei balanţe economice în care părţile comparate sau raportate sunt egale.

  • 4

    figurat Proporţie, raport just între două lucruri opuse; stare de armonie care rezultă din aceasta.

Origine

Din fr.équilibre, lat.aequilibrium.