Definiție pentru ECHINÓCŢIU în română:

ECHINÓCŢIU

substantiv neutru

  • 1

    Fiecare dintre cele două momente ale anului (20 sau 21 martie şi 22 sau 23 septembrie), când durata zilei este egală cu a nopţii.

Origine

Din lat. aequinoctium, fr. équinoxe.

Utilizare

Var.: echinóx, echinoxuri s.n.