Definiție pentru EL în română:

EL

pronume personal

  • 1

    • ‘El merge’
    1. 1.1familiar la Soţ, bărbat. la Soţie, nevastă.

  • 2

    La genitiv, în formele lui, ei, lor, adesea precedat de „al, a, ai, ale”, cu valoare posesivă.

    • ‘Casa lui’

  • 3

    La dativ, în formele lui, ei, îi, i, lor, le li, cu funcţie de complement indirect sau de atribut.

    • ‘Prietenul îi iese înainte’
    1. 3.1 În forma i, cu valoare neutră.

      • ‘Dă-i cu bere, dă-i cu vin’

  • 4

    În acuzativ, în formele îl, l, o, îi, i, le, cu funcţie de complement direct.

    • ‘Cartea pe care o citesc’
    1. 4.1 Precedat de prepoziţii, în formele el, ea, ei, ele.

      • ‘Pe el îl caut’

    2. 4.2 Precedat de prepoziţii, în forma o, cu valoare neutră.

      • ‘Au mai păţit-o şi alţii’

Origine

Lat. illum, illa.