Definiție pentru EOCÉN în română:

EOCÉN

substantiv neutru

  • 1

    Epocă geologică cuprinsă în prima parte a perioadei paleogene, caracterizată mai ales prin existenţa numuliţilor, lameli-branhiatelor, gasteropodelor, echinidelor şi mamiferelor.

  • 2

    Care se referă la epoca eocenului (1).

Origine

Din fr. éocène.