Definiție pentru EOCÉN în română:

EOCÉN

substantiv neutruPlural eoceni

  • 1

    Epocă geologică cuprinsă în prima parte a perioadei paleogene, caracterizată mai ales prin existenţa numuliţilor, lameli-branhiatelor, gasteropodelor, echinidelor şi mamiferelor.

Origine

Din fr.éocène.

Pronunție

EOCÉN

/e-o-/

adjectivPlural eoceni, Feminine -Ă, Feminine and Plural -e

  • 1

    Care se referă la epoca eocenului (1).

Pronunție

EOCÉN

/e-o-/