Definiție pentru EXÍL în română:

EXÍL

substantiv neutruPlural exiluri

  • 1

    (În unele state) Pedeapsă, îndeosebi cu caracter politic, constând în obligarea unei persoane de a părăsi ţara al cărei cetăţean este; surghiun.

    1. 1.1 Părăsire voluntară sau impusă, a ţării de baştină din motive politice, religioase sau economice.

  • 2

    Situaţie în care se găseşte o persoană exilată.

Origine

Din fr.exil, lat.exsilium.

Pronunție

EXÍL

/eg-zil/