Definițiile principale ale FÁCE în Română

: FÁCE1FÁCE2FÁCE3

FÁCE1

verb

  • 1

    tranzitiv A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect.

    • ‘Face un gard’
    1. 1.1 A procura un obiect, dispunând confecţionarea lui de către altcineva.

      • ‘Îşi face pantofi’

  • 2

    tranzitiv A construi, a clădi; a ridica, a aşeza.

    • ‘Face o casă’
    • ‘Face fânul stoguri’

  • 3

    tranzitiv A găti, a prepara, a pregăti un aliment, o mâncare.

  • 4

    tranzitiv A compune, a scrie, a crea o operă literară; a executa, a realiza o operă artistică.

  • 5

    tranzitiv A stabili o lege, o convenţie, o înţelegere.

  • 6

    tranzitiv A câştiga, a agonisi, a strânge bani, avere.

  • 7

    tranzitiv A pregăti ceva într-un anumit scop.

    • ‘Îşi face bagajele’
    1. 7.1 A aranja (părul, sprâncenele, buzele, unghiile etc.)

  • 8

    tranzitiv (Despre femei) A naşte.

    1. 8.1 A procrea.

    2. 8.2 A făta.

    3. 8.3 A oua.

  • 9

    tranzitiv (Despre pomi) A produce, a da roade; (despre plante) a scoate, a da muguri, frunze, flori etc..

  • 10

    tranzitiv (Despre fiinţe şi plante) A căpăta, a dobândi; a-i apărea.

    • ‘A făcut o bătătură’
    1. 10.1 A se îmbolnăvi de...

      • ‘A făcut scarlatină’

  • 11

    tranzitiv A întocmi, a potrivi lucrurile astfel ca să...; a da cuiva posibilitatea de a....

    • ‘Ce-a făcut, ce-a dres, că a reuşit...’

  • 12

    tranzitiv A determina, a convinge.

    • ‘Nu l-au putut face să se însoare’

  • 13

    tranzitiv A obliga, a sili, a constrânge, a pune pe cineva să....

    • ‘Nu mă face să plec’

  • 14

    tranzitiv A predispune la ceva; a îndemna.

    • ‘Timpul urât îl face trist’

  • 15

    tranzitiv A determina sau a ajuta pe cineva sau ceva să-şi schimbe starea iniţială, să ajungă într-o anumită situaţie.

    • ‘L-a făcut om’

  • 16

    tranzitiv A preface, a schimba, a transforma în....

    • ‘Faceţi din piatră aur’

  • 17

    tranzitiv A zice, a spune (despre cineva sau cuiva) că este..., a califica; a învinui, a acuza pe cineva de....

    • ‘L-a făcut măgar’

  • 18

    tranzitiv A săvârşi, a făptui, a comite.

    • ‘A făcut o eroare’

  • 19

    tranzitiv A provoca, a da naştere la..., a cauza, a pricinui.

    • ‘A făcut o încurcătură’
    1. 19.1 A arăta, a manifesta, a acorda.

      • ‘I-a făcut toate onorurile’

  • 20

    tranzitiv A aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini, a împlini.

    • ‘Şi-a făcut datoria’
    1. 20.1 A juca (un meci)

  • 21

    tranzitiv A exercita, a practica o meserie.

    • ‘Face avocatură’
    1. 21.1 A studia, a urma un curs sau o formă de învăţământ.

      • ‘Face medicina’

  • 22

    tranzitiv (Cu complementul „semn”) A atrage cuiva atenţia printr-un gest; a da cuiva să înţeleagă ceva printr-un semn.

    • ‘Face din cap că a înţeles’

  • 23

    tranzitiv A parcurge, a străbate un drum sau o distanţă.

    • ‘A făcut 2 kilometri’

  • 24

    tranzitiv A petrece, a parcurge un interval de timp.

    • ‘Cu el şi-a făcut veacul’

Origine

Lat. facere.

Definițiile principale ale FÁCE în Română

: FÁCE1FÁCE2FÁCE3

FÁCE2

verb

  • 1

    reflexiv (Despre zi, noapte, întuneric etc.) A se produce, a se ivi, a se lăsa.

    1. 1.1impersonal A i se părea cuiva că vede sau că aude ceva sau pe cineva (în vis sau în imaginaţie)

      • ‘Se făcea că vede un palat’

  • 2

    reflexiv (Despre drumuri, văi etc.) A se desfăşura, a se deschide (înaintea ochilor).

    • ‘Se făcea o vale lungă’

  • 3

    reflexiv (Despre senzaţii sau sentimente; construit cu dativul pronumelui) A se naşte, a se produce (în cineva) deodată, a fi cuprins de....

    • ‘I s-a făcut frică’
    1. 3.1 A fi cuprins de o dorinţă nestăpânită pentru ceva, a simţi dorul de...

      • ‘I s-a făcut de ducă’

  • 4

    reflexiv A se întâmpla.

    • ‘Ce s-a făcut cu el?’

  • 5

    reflexiv A ajunge, a deveni.

    • ‘Copilul s-a făcut mare’
    1. 5.1 A ajunge la numărul de..., la un total de...

      • ‘Ceata se face de două sute de oşteni’

    2. 5.2 A îmbrăţişa cariera de..., a deveni.

      • ‘Se face muncitor metalurgist’

    3. 5.3intranzitiv A îndeplini o treabă sau o funcţie ocazională.

    4. 5.4 A redeveni.

      • ‘S-a făcut din nou om’

  • 6

    reflexiv A se preface, a simula.

    • ‘Se face că pleacă’
    1. 6.1intranzitiv A-şi lua înfăţişarea de..., a se arăta, a-şi da aere de...

      • ‘Face pe nevinovata’

Origine

Lat. facere.

Definițiile principale ale FÁCE în Română

: FÁCE1FÁCE2FÁCE3

FÁCE3

verb

  • 1

    intranzitiv A proceda; a acţiona; a se comporta.

    • ‘Fă cum ştii’
    1. 1.1reflexiv (În construcţii interogative) A se descurca într-un anumit fel.

      • ‘Ce se face acum?’

  • 2

    intranzitiv A-i merge cuiva bine (sau rău), a o duce bine (sau rău).

  • 3

    intranzitiv (În superstiţii, determinat prin „a bine”, „a rău”, „a ploaie” etc.) A prevesti, a cobi.

    • ‘Porcul face a ploaie’

  • 4

    intranzitiv (în superstiţii) A vrăji, a fermeca; a descânta.

    • ‘I-a făcut de boală’

  • 5

    intranzitiv A valora, a preţui; a costa.

    • ‘Cât fac pantofii?’

  • 6

    La pers. 3; cu valoare impersonală intranzitiv A fi vrednic (de a...), a merita (să...).

    • ‘Scump, dar face!’

  • 7

    intranzitiv A se îndrepta, a merge, a porni (către sau spre...); a o coti (spre...).

    • ‘Am făcut la dreapta’
    1. 7.1familiar reflexiv A se abate, a se duce (sau a veni), a se apropia.

      • ‘Fă-te încoace!’

  • 8

    intranzitiv A zice, a spune.

    • ‘Am să te cert, făcea el’

Origine

Lat. facere.