Definiție pentru FERECÁ în română:

FERECÁ

verb tranzitiv

  • 1

    A acoperi, total sau parţial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistenţă şi durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice.

    1. 1.1 A îmbrăca un obiect cu plăci din metal preţios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe.

  • 2

    A lega cu fiare, cu lanţuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat; a încătuşa.

  • 3

    A încuia, a zăvorî o uşă, o încăpere.

    1. 3.1reflexiv (Despre oameni) A se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni.

  • 4

    A bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, şanţuri, zimţi.

    1. 4.1 A face zimţi pe muchea unei monede. A zimţui.

Origine

Lat. fabricare (apropiat de fier).