Definiție pentru FIERĂSTRẮU în română:

FIERĂSTRẮU

substantiv neutru

  • 1

    Unealtă sau maşină-unealtă prevăzută cu o lamă, o bandă sau un disc de oţel (cu dinţi ascuţiţi), pusă în mişcare manual sau pe cale mecanică şi folosită pentru tăiatul unor materiale (lemne, metale etc.).

  • 2

    Instrument muzical alcătuit dintr-o lamă de metal care se freacă cu un arcuş pentru a emite sunete.

Origine

Firiz + suf. -ău (prin apropiere de fier).

Utilizare

Var.: (1) ferăstrắu, ferestrắu, herăstrắu s.n.