Definiție pentru FRẤNGE în română:

FRẤNGE

verb

  • 1

    tranzitiv şi reflexiv A (se) rupe (în două) prin lovire, îndoire sau apăsare puternică.

    1. 1.1 A fractura un os, p. ext. un membru al corpului.

    2. 1.2reflexiv (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci etc.), împrăştiindu-se în valuri mici.

    3. 1.3figurat tranzitiv şi reflexiv A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc.

  • 2

    figurat tranzitiv A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă).

Origine

Lat. frangere.