Definiție pentru FRÂNT în română:

FRÂNT

adjectiv

  • 1

    (Despre obiecte) Rupt (în două) prin îndoire, lovire sau apăsare puternică.

    1. 1.1 Fracturat.

    2. 1.2 Spart, zdrobit, stricat.

  • 2

    (Despre linii sau lucruri asemănătoare cu o linie) Care prezintă unghiuri, îndoituri, întorsături.

  • 3

    (Despre oameni) Îndoit de mijloc.

  • 4

    figurat Zdrobit de oboseală; sleit, extenuat.

  • 5

    figurat Învins, înfrânt.

Origine

V. frânge