Definiție pentru FRONT în română:

FRONT

substantiv neutru

  • 1

    Loc unde se dau lupte militare în timp de război; totalitatea forţelor militare care operează pe câmpul de luptă sub o comandă unică.

    1. 1.1 Parte din teatrul de operaţii al unui stat aflat în stare de război, pusă sub comandă unică.

    2. 1.2 Mare unitate operativă, compusă din mai multe armate.

  • 2

    Formaţie de militari, şcolari, sportivi etc. aliniaţi cot la cot, cu faţa la persoana care dă îndrumări, comenzi etc..

  • 3

    figurat Grup de forţe solidare, organizat în vederea unei lupte comune pentru realizarea unui scop; p. ext. sectorul unde se duce o astfel de luptă.

  • 4

    Porţiune dintr-un zăcământ de substanţe minerale utile, deschisă printr-o lucrare minieră, unde se efectuează săpăturile.

  • 5

    Plan vertical în care sunt situate faţada unei clădiri sau faţadele unui ansamblu de clădiri.

    1. 5.1 Latură a unei parcele, care coincide cu alinierea căii de circulaţie.

  • 6

    Meteorologie
    Zonă de tranziţie între două mase de aer diferite, caracterizată prin schimbări meteorologice bruşte, cu consecinţe directe asupra mersului vremii.

Origine

Din fr. front.