Definiție pentru FRONTÓN în română:

FRONTÓN

substantiv neutru

  • 1

    Element de formă triunghiulară, mărginit de o cornişă, care încoronează faţada unui edificiu.

  • 2

    Element de arhitectură, alcătuit dintr-o cornişă curbă sau frântă, care se găseşte deasupra intrării unui edificiu, deasupra unei uşi etc..

Origine

Din fr. fronton.