Definiție pentru FUGÍ în română:

FUGÍ

verb intranzitiv

  • 1

    A se deplasa cu paşi repezi, a se mişca iute într-o direcţie, a merge în fugă; a alerga, a goni.

    1. 1.1 A da în foc (când fierbe)

    2. 1.2Urmat de determinări introduse prin prep. „după” A urmări în fugă, a alerga pe urmele cuiva pentru a-l ajunge, pentru a-l prinde.

  • 2

    figurat (Despre vreme sau despre unităţi de timp) A trece repede, a se scurge rapid.

  • 3

    figurat (Despre peisaje din natură) A se perinda prin faţa ochilor cuiva care trece în viteză (călare sau într-un vehicul).

  • 4

    A părăsi în grabă (şi pe ascuns) un loc pentru a scăpa de o primejdie, de o constrângere; (despre un deţinut) a evada; (despre un ostaş) a dezerta.

    1. 4.1 A-şi părăsi pe ascuns familia, plecând să trăiască împreună.

    2. 4.2 A se depărta, a se retrage dintr-un loc.

    3. 4.3Urmat de determinări introduse prin prep. „de” A se sustrage, a se eschiva, a evita.

Origine

Lat. pop. fugire (= fugere)