Definiție pentru FUND în română:

FUND

substantiv neutru

  • 1

    Partea de jos a unui vas, formând baza lui; cantitate de materii, lichide etc. rămasă pe această parte a vasului.

    1. 1.1 Fiecare dintre cele două feţe plane (mobile) şi opuse ale unui butoi sau ale altui recipient.

    2. 1.2 Taler de lemn pe care se răstoarnă mămăliga, se toacă zarzavaturile etc. Cârpător.

  • 2

    familiar Şezut, dos.

  • 3

    Partea de jos, închisă, a unei cavităţi naturale; limita de jos.

    1. 3.1 Partea cea mai depărtată (considerată în linie orizontală) a unui loc.

    2. 3.2 Punct foarte depărtat de un centru politic sau cultural.

    3. 3.3 Partea dinapoi a unui vehicul.

  • 4

    Parte a unor obiecte confecţionate care se opune deschizăturii.

    1. 4.1 Partea opusă deschizăturii la unele obiecte confecţionate.

Origine

Lat. fundus.