Definiție pentru FURÁ în română:

FURÁ

verb tranzitiv

  • 1

    A-şi însuşi pe ascuns sau cu forţa un lucru care aparţine altcuiva; a lua ceva fără niciun drept de la cineva, păgubindu-l; a hoţi, a jefui, a prăda.

    1. 1.1 A răpi pe cineva.

    2. 1.2figurat A lua pe neaşteptate, pe nesimţite. A cuprinde.

    3. 1.3reflexiv (Neobişnuit) A pleca pe furiş. reflexiv A fugi.

  • 2

    figurat A fermeca, a vrăji.

Origine

Lat. furare.