Definițiile principale ale FUS în Română

: FUS1FUS2

FUS1

substantiv neutru

  • 1

    Unealtă de tors care serveşte la răsucirea firului şi pe care se înfăşoară firul pe măsură ce este tors, având forma unui beţişor lung şi subţire, îngroşat la mijloc, cu capătul de sus ascuţit şi cel de jos rotunjit şi înţepenit într-o rotiţă.

  • 2

    Organ al maşinilor de tors, cu ajutorul căruia se răsuceşte şi pe care se înfăşoară firul.

  • 3

    Nume dat unor părţi ale maşinilor de ţesut, de depănat etc. care seamănă la formă cu fusul (I 1).

  • 4

    Nume dat unor părţi de maşini, de instalaţii etc. care îndeplinesc funcţia de arbore sau de osie.

    1. 4.1 Porţiune cilindrică, conică sau sferică a unui arbore, a unui ax sau a unei osii, care se sprijină şi se roteşte într-un palier.

  • 5

    Trunchiul unui copac de la bază până la vârf, fără crengi.

  • 6

    Parte a unei coloane de arhitectură, cuprinsă între bază şi capitel.

  • 7

    Corpul drept al ancorei, fără braţe şi fără inel.

Origine

Lat. fusus (cu unele sensuri după fr. fuseau).

Utilizare

plural fusuri plural fuse

Definițiile principale ale FUS în Română

: FUS1FUS2

FUS2

substantiv neutru

  • 1

    (În industria pielăriei) Unitate de măsură pentru piele, egală cu 929 cm; bucată de piele având această suprafaţă.

Origine

Din germ. Fuss.