Definiție pentru GARANTÁ în română:

GARANTÁ

transitive and intransitive verbgarantez

  • 1

    A da cuiva siguranţa că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect.

    1. 1.1 A se angaja să menţină în stare de bună funcţionare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut.

    2. 1.2 A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că…

    3. 1.3intranzitiv A-şi lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligaţiilor stabilite.

Origine

Din fr.garantir.

Definiție pentru GARÁNŢĂ în română:

GARÁNŢĂ

substantiv femininFeminine and Plural garanţe

Botanică
rar
  • 1

    Botanică
    rar Roibă.

Origine

Din fr.garance.