Definiție pentru GRĂTÁR în română:

GRĂTÁR

substantiv neutru

  • 1

    Ansamblu de bare metalice paralele ori încrucişate sau placă de tablă găurită, alcătuind un dispozitiv folosit pentru înlesnirea pătrunderii aerului şi înlăturarea cenuşii în (sau din) instalaţiile de ardere, pentru separarea de impurităţi a unor materii prime, pentru împiedicarea pătrunderii corpurilor străine în instalaţiile hidrotehnice, pentru separarea bucăţilor mari de minereuri după mărime etc..

  • 2

    Ustensilă din metal pe care se frige carne, peşte, ciuperci etc.; p. ext. friptură astfel preparată.

  • 3

    Obiect alcătuit din bare de lemn sau de fier paralele, servind drept ştergătoare pentru talpa încălţămintei.

  • 4

    Partea de deasupra ieslei, în formă de scară înclinată fixată de-a lungul peretelui, în care se pune fânul.

  • 5

    tehnică
    Grilă (1).

Origine

Probabil lat. * gratarium (< *gratis = cratis).