Definiție pentru HARPÓN în română:

HARPÓN

substantiv neutru

  • 1

    Unealtă în formă de lance, constituită dintr-o bară metalică sau de lemn şi un vârf metalic în formă de săgeată, prinsă cu o frânghie lungă şi groasă şi întrebuinţată la vânarea balenelor, a rechinilor etc..

Origine

Din fr. harpon.