Definiție pentru HORN în română:

HORN

substantiv neutruPlural hornuri

  • 1

    Parte a coşului de fum la o casă, constituită din canalul îngropat în zidărie (şi din porţiunea ieşită în afară prin acoperiş); p. ext. întregul coş de fum al unei case.

  • 2

    Partea de deasupra vetrei ţărăneşti prin care trece fumul în pod sau direct afară; coş (la clădiri).

  • 3

    (Alpinism) Spaţiu îngust dintre doi pereţi de stâncă paraleli şi înalţi.

  • 4

    Geologie
    Relief cu aspect de piramidă triunghiulară caracteristic regiunilor alpine, care se formează în urma intersectării pereţilor circurilor glaciare.

Origine

Din ucr.horn.