Definiție pentru HURUÍ în română:

HURUÍ

verbhúruie

  • 1

    intranzitiv A face un zgomot ca acela care se aude când umblă o căruţă, când se rostogoleşte un butoi sau când cad mai multe obiecte tari unul peste altul; a hurdui; a hodorogi.

  • 2

    reflexiv (regional) A se dărâma, a se surpa, a se nărui.

Origine

Formaţie onomatopeică.

Utilizare

Var.: huluí, uruí vb. IV