Definiție pentru ÍCTUS în română:

ÍCTUS

substantiv neutruPlural ictusuri

  • 1

    Intensificare a pronunţării în versificaţia antică, care marca partea cea mai reliefată a unei măsuri metrice.

  • 2

    Muzică
    Partea cea mai reliefată a unui motiv melodic, asupra căreia cade accentul.

  • 3

    Medicină
    Stare patologică, manifestată brusc şi intens, însoţită de căderea corpului; şoc.

Origine

Din lat., fr.ictus.