Definiție pentru ÎMBLĂCÍU în română:
ÎMBLĂCÍU
substantiv neutruPlural îmblăcie
învechit- 1
învechit Unealtă agricolă rudimentară, formată dintr-o prăjină lungă la capătul căreia sunt legate un băţ gros mobil şi mai multe curele, cu care se lovesc spicele de cereale sau păstăile de legume pentru a li se scoate boabele.
Origine
Cf. îmblăti