Definiție pentru ÎMPĂCÁ în română:

ÎMPĂCÁ

verb

  • 1

    tranzitiv şi reflexiv recipr A restabili raporturi de prietenie, de înţelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui.

    1. 1.1reflexiv reciproc A se înţelege cu cineva (într-o chestiune bănească), a se învoi, a conveni.

    2. 1.2reflexiv A se obişnui, a se deprinde cu ceva (de obicei o idee, un gând)

  • 2

    tranzitiv A linişti, a potoli, a calma pe cineva mulţumindu-l, dându-i satisfacţie.

  • 3

    reflexiv reciproc A trăi în bună înţelegere cu cineva; a se învoi, a se îngădui cu cineva.

Origine

Din Lat. * impacare.