Definiție pentru ÎMPĂCIUITORÍSM în română:

ÎMPĂCIUITORÍSM

substantiv neutru

  • 1

    Atitudine de împăcare, de conciliere a unor divergenţe; încercare de aplanare a conflictelor sociale, ideologice etc..

    1. 1.1P. gener. Îngăduinţă exagerată faţă de greşelile cuiva.

Origine

Împăciuitor + suf. -ism.