Definiție pentru ÎMPĂRŢÍ în română:

ÎMPĂRŢÍ

verbîmpárt

  • 1

    tranzitiv şi reflexiv A (se) separa în părţi, a (se) despărţi în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide.

    1. 1.1tranzitiv şi reflexiv tranzitiv (Rar) A clasifica.

    2. 1.2tranzitiv şi reflexiv tranzitiv (Aritm.) A efectua operaţia de împărţire a unui număr prin altul, a face o împărţire.

  • 2

    tranzitiv A da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui.

    1. 2.1tranzitiv reflexiv A se răspândi, a se împrăştia.

  • 3

    tranzitiv Urmat de determinări introduse prin prep. „cu” A împărtăşi ceva cu cineva.

Origine

Lat. impartire.