Definiție pentru IMPÚNE în română:

IMPÚNE

verbimpún, impusei, impus

  • 1

    tranzitiv A face ca o idee, o măsură, o directivă etc. să fie acceptate şi urmate; a face necesară îndeplinirea unei acţiuni; a constrânge pe cineva să accepte, să facă ceva; a obliga.

  • 2

    intranzitiv A insufla cuiva respect, stimă, teamă etc..

    1. 2.1intranzitiv tranzitiv A face ca cineva să devină respectat, stimat sau temut.

    2. 2.2intranzitiv reflexiv A căpăta prestigiu, a se afirma. intranzitiv reflexiv A învinge, a birui.

  • 3

    tranzitiv A supune pe cineva la plata unui impozit.

Origine

Din lat.imponere (refăcut după pune; cu sensuri după fr.imposer).