Definiție pentru ÎMPUTERNICÍT în română:

ÎMPUTERNICÍT

substantiv neutru şi masculin & adjectivFeminine -Ă, Feminine and Plural împuterniciţi, Feminine and Plural -te

  • 1

    (Persoană) autorizată a săvârşi ceva în numele altcuiva; mandatar.

Origine

V. împuternici