Definițiile principale ale IN în Română

: ÎN¹ IN²

ÎN¹

1
(Indică interiorul spaţiului unde are loc o acţiune, unde se află ceva, spre care are loc o mişcare)
- ‘Intră în casă’
1. 1.1
  - ‘Se suie în pom’
2. 1.2
  - ‘Pune-ţi haina în cuier’
3. 1.3
  - ‘Şi-a tras ghetele în picioare’
  - ‘Nu sta cu căciula în cap’
4. 1.4 La, în dreptul.
  - ‘Haină roasă în coate’
2
(Indică timpul în care se petrece o acţiune)
- ‘În iunie se coc cireşele’
1. 2.1 După, peste.
  - ‘Pleci de mâine în două zile’
3
(Indică o cauză) Din pricina…; în urma….
- ‘Pomul se clătina în vânt’
- ‘Ochii-i ard în friguri’
4
(Indică scopul)
- ‘Se duce în peţit’
5
(Indică instrumentul, relaţia)
- ‘S-au înţeles în scris’
6
(Indică o comparaţie) În formă de…, ca….
- ‘Fumul se ridică în spirală’
7
Conform cu…, potrivit cu….
- ‘Fiecare în legea lui’
8
(Introduce un complement indirect)
- ‘Adâncit în gânduri’
- ‘Casă transformată în muzeu’

Lat. in.

: ÎN¹ IN²

1
Plantă erbacee textilă şi oleaginoasă, cu tulpina subţire, ramificată în partea superioară, fibroasă, cu frunze mici, înguste şi cu flori albastre sau albe, care are numeroase utilizări (Linum usitatissimum); p. restr. sămânţa acestei plante.

1
Fir obţinut prin prelucrarea inului (1); p. ext. pânză făcută din aceste fire.