Definiție pentru ÎNCĂTUŞÁ în română:

ÎNCĂTUŞÁ

verb tranzitiv

  • 1

    A pune cuiva cătuşe; p. ext. a lega pe cineva cu lanţuri; a înlănţui.

    1. 1.1figurat (Despre sentimente, preocupări) A pune stăpânire pe cineva, a-l lipsi de libertatea spirituală.

Origine

În + cătuşă.