Definiție pentru ÎNCRUNTĂTÚRĂ în română:

ÎNCRUNTĂTÚRĂ

substantiv feminin

  • 1

    Faptul de a (se) încrunta; înfăţişare încruntată (1); cută pe frunte, între sprâncene.

  • 2

    învechit Urmă, pată de sânge.

Origine

Încrunta + suf. -ătură.