Definiție pentru ÎNCURCÁ în română:

ÎNCURCÁ

verb

  • 1

    tranzitiv A încâlci fire, aţă etc., a le face noduri astfel încât să nu se mai poată descurca uşor.

    1. 1.1 A călca în picioare fâneţele, semănăturile.

  • 2

    tranzitiv A schimba mereu drumul, direcţia pentru a îngreuna o urmărire, pentru a-şi pierde urma.

    1. 2.1reflexiv şi tranzitiv A (se) rătăci.

  • 3

    tranzitiv A stingheri pe cineva la mers, a îngreuna mersul cuiva.

    1. 3.1reflexiv A se împiedica din mers.

    2. 3.2 A opri de la o acţiune, a stânjeni.

  • 4

    tranzitiv şi reflexiv A face (pe cineva) să-şi piardă sau a-şi pierde firul ideilor; a (se) zăpăci.

  • 5

    figurat tranzitiv şi reflexiv A (se) prinde în mreje.

    1. 5.1reflexiv A se angaja într-o afacere din care nu mai poate ieşi (decât cu greutate)

  • 6

    figurat reflexiv A pierde vremea; a zăbovi, a întârzia (mai ales la petreceri).

  • 7

    familiar reflexiv A avea relaţii extraconjugale cu cineva.

Origine

Probabil lat. * incolicare (< colus „caier, fir”).