Definiție pentru ÎNFĂŞURĂTÓR în română:

ÎNFĂŞURĂTÓR

adjectiv

  • 1

    rar Care serveşte la înfăşurare, care înfăşoară.

    1. 1.1Substantivat, n. Cilindru pe care se înfăşoară hârtia la ieşirea din maşina de fabricat.

  • 2

    1. 2.1Substantivat, f. Curbă tangentă la fiecare dintre curbele unui ansamblu.

Origine

Înfăşura + suf. -ător.