Definiție pentru INFÉRN în română:

INFÉRN

substantiv neutru

  • 1

    Loc unde sălăşluiesc sufletele celor păcătoşi, după moarte, supuse la chinuri veşnice; iad, gheenă, tartar; hades, orc.

  • 2

    figurat Loc de dezordine şi de confuzie; viaţă plină de chinuri, mizerabilă; situaţie chinuitoare, greu de suportat, tortură sufletească.

Origine

Din lat. infernus.