Definiție pentru ÎNFRUNTÁ în română:

ÎNFRUNTÁ

verb tranzitiv

  • 1

    A mustra, a dojeni cu vorbe aspre de faţă cu alţii; a certa, a ocărî.

  • 2

    A ţine piept, a da piept, a rezista cu curaj (în faţa unei primejdii).

    1. 2.1reflexiv reciproc A avea un conflict, un schimb aprins de cuvinte.

Origine

Lat. * infrontare (< frons).