Definiție pentru ÎNGĂDUÍNŢĂ în română:
ÎNGĂDUÍNŢĂ
substantiv feminin
- 1
Încuviinţare, permisiune, voie; indulgenţă, toleranţă, îngăduială, îngăduire.
- 1.1 Înţelegere, bunăvoinţă reciprocă.
- 2
familiar, rar Păsuire, răgaz.
Origine
Îngădui + suf. -inţă.
Încuviinţare, permisiune, voie; indulgenţă, toleranţă, îngăduială, îngăduire.
familiar, rar Păsuire, răgaz.
Îngădui + suf. -inţă.