Definiție pentru ÎNNEBUNÍ în română:

ÎNNEBUNÍ

verb intranzitiv

  • 1

    A-şi pierde facultăţile mintale; a deveni nebun; a se aliena; (prin exagerare) a-şi pierde calmul, stăpânirea de sine.

    1. 1.1

      • ‘Durerea l-a înnebunit’

  • 2

    1. 2.1tranzitiv A face pe cineva să-şi piardă stăpânirea de sine. tranzitiv A agasa, a enerva.

Origine

În + nebun.